Apoi, părerea mea este că sunt câteva puncte pe care nu ai voie să le eviți. Și ți le-aș spune pe rând, fără să am pretenția (Doamne ferește!) că îți garantează succesul sau că sunt exhaustive și neapărat necesare. Sunt doar pași, de bun-simț, zic eu, care te ajută fără să fie nici singura cale, nici rețeta succesului.
1. Cercetează amănunțit! Caută tot ce te poate ajuta. Și când, după o lună susținută (minim!), crezi că știi totul despre industrie, concurență, furnizori, bariere de intrare, diferențiatori esențiali, povești de succes ale antreprenorilor, cine a eșuat și de ce, date de piață, elemente de distribuție, produse complementare, substituibile, istoria celor mai importanți jucători, organigrame, rezultate financiare și multe altele, mai stai o lună și vezi, în detaliu, ce ți-a scăpat. Nu, nu merge altfel. Desigur, prima lecție ar fi să nu începi un business într-o industrie în care nu ai lucrat până atunci. Dar dacă o faci, asigură-te că știi tot ce se poate ști. E pasul pe care, din observațiile noastre, cei mai mulți antreprenori îl sar. Din păcate.
2. Planifică în detaliu. Creează viziunea, misiunea. Vezi unde vrei să fie compania peste un număr de ani. Construiește poza, cu detalii. În paranteză fie spus, când businessul va ajunge în punctul în care vei avea mulți oameni în jur, viziunea (care este a fondatorului! 😊 dar asta e altă poveste) va trebui transmisă. De cât însuflețești, de ce abilitate ai să îi faci pe oameni să vadă, să fie motivați de călătorie, va depinde mult din succesul tău. Viziunea este a ta, te va ajuta pe drum. Petrece timp tu cu tine, fii ambițios, fii realist, fii concret.
3. Translează în obiective BHAG. Asta vine de la Big (mare), Hairy (stufos), Audacious (ambițios) și Goal (obiectiv). Adică pune ceva, o linie de sosire, pe poza aia cu viziunea. Linie de sosire – oamenilor din jur le plac liniile de sosire. De exemplu, Tesla și-a propus ca până în 2030 să producă minim 20 milioane de mașini electrice. Transmis corect, e un obiectiv suprastrategic, dacă îmi e permis cuvântul. Însuflețește, transmite, dă rost muncii, ajută la a vedea țelul final. Și da, e o „viziune” transformată în ceva tangibil. O să te ajute.
4. Conștientizează valorile pe care organizația ta se va baza. Nu, nu prostiile alea scrise pe pereți pe care nu le ține nimeni minte. Valorile reale, intrinseci, traduse în comportamente. Repet: traduse în comportamente. Nu îți plăcea când managerul îți spunea în corporație că „trebuie să facem asta pentru că noi suntem o companie orientată către client”. Te gândeai: ce Doamne iartă-mă înseamnă asta? Adică trebuia să iei telefonul ăla de la client ieri la ora 20 când erai în parc cu copilul? Sau nu? Vezi ce ar fi bine să facă oamenii, ca o consecință a credințelor proprii. Altfel, disonanța cognitivă în care îi pui să trăiască va fi greu de gestionat și nu veți face echipă. Știu, sună teoretic. Nu e. Am trăit pe pielea mea, am greșit, am învățat. Valorile și obiectivele comune îi țin pe oameni împreună.
5. Mai departe, planifică. Creează obiective strategice. Strategic înseamnă 1-3 ani și sunt legate de cifra de afaceri, de profitabilitate, de market share sau de tip „achiziții-fuziuni”. Fă-o consistent, structurat, disciplinat. Chiar dacă, în prima perioadă, nu vei avea cui să prezinți cifrele, landingurile, forecasturile, bugetele și ajustările. Îți ajută mintea să rămână concentrată și structurată. Nu, nu „lasă că fac după aia”. După aia nu există. Dacă nu știi cum să faci asta, ia-ți pe cineva care să te ajute. Dar să le faceți împreună, nu să îți povestească despre cum se face. Să stea lângă tine, să te verifice, să îți dea înapoi. Aici, dacă nu ai acest exercițiu, un mentor bun îți poate salva ani de trial and error.
6. Apoi tot ce trebuie să faci e să translezi în actionabile. Poți folosi un model RACI sau orice similar, ideea e să pui responsabilități, termene, livrabile, bani. Ca în corporație, nu scapi de treaba asta. Construiești un BVC, verifici P&L-ul, ajustezi. De aici, ciclic, nu îți rămâne decât să verifici: cum ești față de plan, cum ajustezi, ce măsuri iei, ce s-a schimbat. Că ești singur sau că între timp echipa ți-a ajuns la 2 sau 20 de oameni, nu contează. Procesul e același.
Evident, nu e doar atât. Ce îți mai trebuie, ca în viață, este o doză cât mai mare de noroc. Oricât planifici, oricât te străduiești, îți trebuie. Pe tot parcursul. Și eu cred că de aceea nu există rețete de succes. Sigur, poți să te bazezi pe asta.
Pe noroc. Ar putea să funcționeze, nu zic nu. Dar statistica zice altceva.
Poți, de asemenea, să urmărești pe TikTok o serie de influenceri sau speakeri motivaționali care „te vor ajuta să devii cea mai bună versiune a ta”, care îți vor spune că „puterea e în tine” și că „mindsetul” e singurul lucru care contează. Și după aia să te culci și să aștepți ca „universul să lucreze pentru tine”. Nu aș recomanda, ca să glumim puțin.
În esență: planificare, obiectivitate, câteva instrumente sine qua non și multă, multă muncă în prima fază. O să ajungi și să muncești smart, dar s-ar putea ca la început să nu se poată. Dacă ești pregătit, ai premise mari pentru succes. Dacă nu, și vrei să pleci din corporație doar ca să „îți faci ceva al tău” sau pentru că „vrei să muncești pentru tine”, să știi că antreprenoriatul nu se face din vârful patului. Dar e al naibii de frumos și merită efortul!
