Eu am fost un macaronar, am venit în Reşiţa în anul 1986, am făcut Tehnologia Construcţiilor de Maşini.

Sunt născut la Lugoj, am copilărit la Nădrag, am fost crescut de o familie de nemţi, de etnici germani. Am vorbit şi vorbesc limba germană aşa cum se vorbeşte aici la noi, în şvăbime, şi am ajuns la Reşiţa, sincer, printr-o pură întâmplare.

Căzusem la Electrotehnică, la Timişoara, şi din armată am dat examen aici ca să mai tai patru luni de armată. Şi după ce am intrat şi m-am eliberat de armată, am zis că dacă tot am intrat aici, de ce să mă mai duc acolo, de ce să mai stau un an pentru Timişoara.

Şi iacătă am ajuns aici în 1986, am terminat în 1991, am dat drumul la o afacere micuţă, de familie, în Muncitoresc, chiar în Piaţa Republicii, un magazin alimentar foarte micuţ şi cochet la vremea respectivă.

Şi atunci m-am hotărât să fac tăiţei de supă, aia am vrut să fac. Şi mi-am luat o presă, am făcut tăiţei şi am ajuns cu brandul pe care l-am construit de la zero în ‘94, care se numeşte Monte Banato, de la Munţii Banatului, am ajuns la 10.000 de tone de paste.

Şi sunt un om al provocărilor. Când nu m-a mai incitat şi am ajuns la un plafon pe business, am decis să ies gradual din el şi, în 2009, mi s-a născut primul copil, şi abia atunci am observat că oraşul  Reșița se degrada într-un ritm alert.